„Trebuie să ne sacrificăm pentru ceilalți!” Crezi în ideea asta? Sper că nu. 

Sau sper că, după acest articol, să nu mai crezi. E o idee puternic tatuată în cultura românească, mai ales că vine și dintr-un fond religios (dragostea divină exprimată prin cuvântul grecesc agape, deseori tradus ca formă de sacrificiu pentru binele altora).

Cu toate acestea, eu cred că sacrificiul ca un mod de viață distruge iubirea, nu o crește. Iată de ce.

Altruism 100% nu există, cum bine scria de Mello. Părintele apără puiul LUI, soldatul se sacrifică pentru țara LUI, există un „eu” în fiecare interacțiune, o identitate care își obține propriile beneficii. Creierul uman refuză să execute o acțiune dacă nu percepe, evident sau subtil, mai multe plusuri decât minusuri, mai multă plăcere decât durere.

E adevărat că, la nivel conștient, unii oameni își reprimă această dorință egoistă (naturală) și o îmbracă sub masca...

(Timp de citire: 7 minute)

Cei mai influenți oameni într-un mediu sunt cei care transformă lucruri. Odată, sunt cei care ne ajută să transformăm stări: tristețea în bucurie, plictiseala în entuziasm, deznădejdea în speranță, nedreptatea în justiție, frica în siguranță etc. 

Apoi, sunt cei care transformă gândurile în realitate, vizionarii, când cei din jur nici măcar nu înțeleg ce spun sau nu văd posibil. Masele trebuie să vadă ca să creadă. Maestrul crede și apoi vede. Antreprenorii, inventatorii, artiștii sau alți creatori sunt aici. Și în final sunt cei care transformă lucruri brute în produse finite, rudimentarul în rafinat, cei care „fac din rahat bici”. 

Pe acești oameni-transformatori îi admirăm, dar îi și invidiem. Îi urmăm, dar ne și temem de ei. Sunt liderii noștri în anumite aspecte, dar asta nu înseamnă neapărat că ne conduc doar în...

Vorbeam recent cu un client care trăia după următorul principiu, învățat din cărți: „Contează mai mult ce faci în zilele tale rele decât în cele bune”. Deși înțeleg valoarea acestui principiu, eu cred că și opusul este cel puțin la fel de valoros. Adică principiul meu este mai degrabă: „cum mă comport la deal, așa îmi va fi valea”. Presurizarea aduce depresia. Atașamentul aduce suferința. Mândria aduce căderea. Și-atunci cum să conteze mai mult ce fac când sunt în depresie, suferință, cădere? Contează și asta, enorm. Dar contează ce m-a dus acolo. 

După ce i-am împărtășit viziunea mea, am construit cu el un plan de management echilibrat (l-am numit noi) pentru zile bune / rele. Deși, practic, nu există zile bune și rele :)), dar înțelegem cu toții la ce ne referim. Împărtășesc cu tine o parte din acest plan; vezi ce simți să scoți sau să adaugi. :)

În zilele „rele”,...

Setarea de bază a minții este să caute plus fără minus, plăcere fără durere. Din cauza asta, cădem ușor în fantezii și iluzii cu un singur pol. Problema este că realitatea cuprinde ambii poli și nu se supune fanteziilor noastre, chiar dacă uneori pare că e așa.

În timp, roadele acestor iluzii sunt nemulțumirea, neprezența, frica, iar când se sparge bula, vin apatia și autocritica. E modul vieții să ne arate că am avut o gândire care încalcă legile naturii. Iată de ce e fain să știm care-s aceste iluzii / capcane, să le identificăm la noi și să le dăm drumul.

Înainte să intrăm în listă, aș vrea să „tratez o obiecție”. Adesea, când vorbesc despre aceste iluzii,  este cineva care să întrebe: „dar ce rost mai are viața fără …?” (și aici își spune fantezia). Așa ar spune și cineva dependent de o substanță, nu? Ce rost mai are viața fără drogul meu? Tocmai, viața are rost când nu-s agățat...

A devenit un trend să folosim cuvântul ‘vulnerabil’. Și e fain, pentru că devenim mai conștienți de emoții și mai cad dintre măști. Provocarea este că, uneori, îl folosim pe ‘vulnerabil’ ca pe o mască mai șmecheră, o strategie să obținem ceva / să ne păzim de ceva, nu onestitate. 

De exemplu, a zis cineva într-un grup: „vezi că m-am făcut vulnerabil în fața voastră”. Oare? Dacă te-ai făcut pe bune vulnerabil, de ce e nevoie să o spui? Ai lăsat jos niște măști, da, dar încă ți-e frică să se vadă / spună ceva despre tine. De asta te păzești prin acea frază. Declarația completă ar fi aici „vezi că m-am făcut vulnerabil, să nu cumva să spui / faci …, ce încă percep atacabil.”

Să te faci, pe bune, vulnerabil înseamnă să realizezi că nu este ceva de apărat. Câtă vreme ne spunem „fii vulnerabil”, încă suntem într-o mândrie, care ne împiedică să ne...

Faima este un scop pentru marea majoritate a oamenilor. Unii o văd și o recunosc, alții o neagă sau e un scop inconștient în dreptul lor. Câtă vreme îți dorești să vii văzut, postezi, etalezi, ai o oarecare nevoie de faimă. Nu-i un lucru greșit. Nevoia de semnificație e una dintre primele 4 nevoi umane. 

Provocarea este când credem că această faimă e doar pozitivă. Cum spun adesea, „un lucru căruia nu-i văd minusurile devine sursa suferinței mele.”

Deși înțelegem asta, venim cu justificarea: „știu că faima nu a fost doar pozitivă pentru Cutărescu, dar pentru mine va fi diferit. Eu știu să pun limite, eu sunt un om cumpătat, smerit” etc. Chiar și așa, fuga după faimă arată că suntem atașați de ea (deci credem că ea, în sine, are mai multe plusuri decât minusuri). Hai să rumegăm câteva dintre aceste minusuri: 

1. Să fii faimos NU înseamnă automat să fii mai iubit. Dacă pornești dintr-un fond de...

( timp de citire 9 minute. Dacă-i prea lung, împarte-l în două :) )

Prin proverbe și zicători, oamenii și-au transmis atât înțelepciunea, cât și rănile sau polarizările sociale. De exemplu, dacă un mediu a avut experiențe negative cu bogații, a fost ușor să creeze și să paseze mai departe credințe negative despre ei. „Banii sunt ochiul dracului.” Aceiași bani care le-au pus pâinea pe masă și acoperiș deasupra capului? Serios? Atunci înseamnă că s-au hrănit și s-au protejat cu ochiul dracului. 

Iată că înțelepciunea populară nu-i mereu înțeleaptă. :) De ce contează asta? Pentru că dacă folosim și, mai ales, dacă credem anumite proverbe dezechilibrate, asta ne influențează destinul emoțional, relațional, financiar, spiritual și chiar de sănătate. Sau, cum o spune chiar proverbul românesc, fiecare pasăre pe limba (și credințele) ei piere. 

Ce crezi devine ce creezi. Lasă ideea asta să se așeze. Pe...

(Timp de citire: 11 minute)

Fiecare dintre noi credem că avem dreptate. Că modul în care noi gândim este unul corect, superior altor moduri, bazat pe argumente raționale, validate, obiective. Realitatea este alta. 

Gândirea noastră este plină de erori (numite biasuri cognitive) care ne creează o realitate subiectivă, pe baza căreia judecăm, decidem, acționăm. Practic, aceste erori ne dictează relația cu viața: ce credem despre noi, ce și cât merităm, ce putem realiza, cu cine ne împrietenim, calitatea relațiilor noastre. 

Cercetătorii naturii umane încă adaugă în listă astfel de erori de gândire, pe măsură ce le descoperă. Până în prezent, au fost mapate aproape 200. În acest articol, am decis să descriu pe scurt 11 dintre cele mai dăunătoare pentru calitatea vieții. 

1. Eroarea de confirmare.

Adică atunci când găsim și ne amintim informații care confirmă percepțiile deja instalate....

Răspunsul scurt: pentru că le ocupi tu spațiul. :)

Răspunsul mai pe larg ți-l redau dintr-o sesiune cu un client. Mi-a spus așa: „În business, trebuie să le verific eu pe toate, nu mă pot baza pe colegii mei. Au fost multe situații când au rămas lucrurile în aer. Acasă, aceeași poveste. Soția mea e în două extreme. Ori nu își asumă și îmi cere mie să fac, ori spune că face, dar uită câte ceva și trebuie să duc eu la capăt.”

Când avem mai mulți oameni, din mai multe planuri care fac același lucru, cine e terenul comun? Eu. Dar de ce-i atrag? Pentru că m-am poziționat la celălalt pol. Altfel spus, când ei sunt într-un fel pe care-l disprețuiești, crezi despre tine că ești opusul. Și ești atașat de asta. 

Clientul meu era convins că el este responsabil și duce lucrurile la capăt. Nu ca ei.

Când avem o poziție atât de clară despre sine (așa sunt eu!), merită să urmărim unde s-a format această...

Îmi place când primesc întrebări de genul „Dacian, dacă ar fi să rezumi tot subiectul X la o idee, care ar fi aceea?” Astfel de întrebări ne forțează să găsim esența și să prioritizăm mai ușor pe ce avem de lucru.

Despre esență vreau să vorbim și în acest articol. Esența creșterii financiare, pe care o rezum în 3 idei, care sunt de fapt 3 condiții dacă vrei să-ți crești veniturile.

CONDIȚIA 1 CA SĂ CREEZI MAI MULTĂ PROSPERITATE MATERIALĂ

Ai nevoie de un motiv interior suficient de puternic ca să câștigi mai mult. Dacă spui că vrei o promovare la job, dar nu ai un scop precis pentru asta, de ce ai primi-o? Dacă spui că vrei o relație, dar nu e clar cum te servește în valorile tale, de ce ai primi-o? Și dacă nu știi de ce vrei mai mulți bani și pentru ce, de ce i-ai face?

Când oamenii aud această idee pentru prima dată tind să aibă următoarea reacție. „Dar eu vreau mai mulți bani și știu de ce îi...