Burnout-ul, un foc neînțeles

Dacă ar fi să-i descriu bunicii burnout-ul pe limba ei, probabil i-aș zice că-i o oboseală care nu trece cu somn. Dacă-l luăm literal, în engleză, el înseamnă să arzi în exterior, până focul ți se stinge.

Dar dacă burnout-ul nu-i doar bau-baul pe care ni-l prezintă societatea modernă? Dacă-i o invitație de întoarcere la esență (la focul interior)? Dă-mi voie să-ți prezint mai clar această perspectivă. 

Mintea umană, clipă de clipă, are funcția să eticheteze: bine-rău, plăcut-neplăcut, mă servește - mă provoacă, fug de asta, alerg spre cealaltă. E o funcție de supraviețuire: ce e pradă și ce e prădător? Doar că prin această funcție, creăm o căutare mono-polară, vrem doar polul pozitiv, fără să realizăm că magnetul a fost și va rămâne întreg. 

⬇️ Asta ne duce în câteva tentații…

1. Să fim plini de viitor, în loc de prezent.
2. Să ne grăbim spre acel viitor, în loc să respectăm ritmuri.
3. Să adăugăm cantitate, în loc de moderație.
4. Să ne drogăm cu finalul (excitare), pe care o confundăm cu entuziasmul (en-theos-iasmos - starea divină din interior, focul interior). 
5. Să devenim agitați și disperați, în loc de centrați și inspirați. 
6. Să alimentăm o pasiune (nu degeaba spunem „focul pasiunii”, intens, mistuitor, după care nu rămâne nimic). Pasiunile generează drame și epuizare. Pasiunea nu este misiune. 
7. Să luăm decizii impulsive, intens subiective, să nu ratăm plăcerea, ocazia, imaginea. 

În noi, însă, există și o a doua natură (pe care o putem numi înaltă), care are altă funcție: autorealizarea și chiar transcendența. Nu-i mai importantă decât prima, care are ca funcție supraviețuirea. Sunt un duet permanent, egal în importanță. Materie și spirit, dacă vrei. 

Când suntem în centrul dintre poli, când vedem un lucru întreg, echilibrat, suntem în contact cu această natură. Nu te păcăli, suntem în această zonă în sub 1% din totalul vieții umane. În acest spațiu, avem efecte inverse față de ce am scris mai devreme:

1. Starea de recunoștință suprascrie starea de dorință (lipsă). Asta nu înseamnă că nu mai am direcție; ci doar că nu mai am fantezii cu un singur pol. 
2. Starea de inspirație înlocuiește dispe-rația. Mă inspiră ce fac, nu mă disperă ce obțin! Motivația e intrinsecă.
3. Suntem prezenți, centrați, moderați, (mai) obiectivi. 
4. Corpul e în homeostazie; e spațiu pentru refacere. 
5. Căutăm SENSUL, plinul, împlinirea, nu plăcere fără durere. Putem amâna plăcerea (recompensa), putem accepta temporar durerea (simțită drept antrenament). 

Deci, iată, avem două naturi diferite. Când pierdem contactul cu a doua natură, când rămânem prinși în tentațiile cu un singur pol, ajungem la Burnout🔥. Sunt 2 focuri diferite în noi: pasiunea și misiunea. Când nu mai arzi în interior (misiune), arzi în exterior (burn-out).  

Acesta e burnout-ul. O urmare naturală a faptului că eu nu mai știu să-mi urmez sufletul, fiind prins în diverse promisiuni de plus fără minus (pasiuni). Și atunci, dragul de el, burnout, nu-i doar bau-bau, ci un semnal. O frână bruscă și necesară, când te duceai spre o coliziune. 

Am lucrat cu o clientă aflată în burnout și, înainte de orice, i-am prezentat această perspectivă. Nici nu am apucat să termin, că a izbucnit în plâns și mi-a spus așa: „bifez toate punctele pe care le-ai zis. Înainte să ajung la burnout, eram la un job unde vânam aprecierea colegilor și, pentru asta, stăteam nopțile și învățam, chiar și lucruri care țineau de jobul lor și care nu mă priveau. În aceeași perioadă, voiam să mă validez în fața șefilor, pentru că eram românca cea nou venită în firmă, într-o țară în care românii nu erau priviți tocmai ok și voiam să demonstrez că merit să fiu acolo. Așa că acceptam grămezi de sarcini care nu mă inspirau, mă disperau, oboseam, stăteam până seara să lucrez, nu puteam să spun nu. Peste toate astea, aveam și acasă o relație cu multă pasiune și dramă, ciclice.”

A continuat: „a fost contextul perfect în care nici de corpul meu să nu mai am grijă, nici de alte valori ale mele. Paradoxal, burnout-ul a fost salvarea mea.” Asta-i o atitudine foarte diferită față de ce vedem de obicei că se vorbește despre burnout. În loc să luptăm cu el, să credem că-i vorba doar de-o exagerare temporară, să-i dăm cu zeci de suplimente care să contracareze mesajul corpului, să-i dăm cu afirmații, meditații și motivaționale ca să mai tragem un pic de noi, hai să-l vedem ca pe un instrument de a ne întoarce spre natura noastră înaltă, spre suflet. 

➡️ Uite 5 întrebări care să te ajute să previi și să remediezi stările de burnout:

1. Fac ce mă inspiră? În ce procent dintr-o săptămână?

Mă inspiră = chiar și în lipsa unui rezultat sau a unei aprecieri, lucrul acela mă energizează cel puțin cât mă descarcă. În sine, el este o inspirație pentru mine, activitatea respectivă în sine, nu neapărat premiul de acolo.

2. Alerg spre vreun plus fără minus? Care e tentația mea cea mai mare?
   Poate un target financiar care îmi promite libertate fără constrângeri. O relație care promite apropiere fără depărtare. Apropo, burnout-ul nu e strict profesional, ci poate apărea în fiecare arie a vieții (mamele știu cel mai bine). Ce premii vânez? Ce validări caut? Ce vreau să demonstrez? Spre ce mă grăbesc? 

Acolo unde pare că urmează doar plusuri fără minusuri, devin irațional. Merită să caut care sunt minusurile ascunse ale acelui lucru (nu doar că după el vin consecințe negative, ci minusurile contactului cu el). Exercițiul e final când simt că se dizolvă graba. 

3. Am așteptări rezonabile de la mine? (inclusiv un program rezonabil)

Se leagă de întrebarea 2. Cum îmi structurez săptămâna? Cum îmi stabilesc ritmul? Cum reconfigurez traseul când dau de blocaje? Dacă n-ai o strategie, întreții o fantezie. 

4. Am grijă de corpul meu? 

Când sunt disperat, pot fi absorbit de viitor și să uit de prezent, inclusiv de nevoile corpului. Dar… și când sunt inspirat, în spiritul meu, pot să uit de nevoile corpului. Deci avem nevoie de o mișcare conștientă: voi locui în acest corp toată viața și e normal să-și ceară drepturile. Ce fac pentru el?

În cultura de tip hustle (trage tare), uităm un lucru esențial. Și anume, că odihna nu este pauza dintre performanțe, ci odihna face parte din performanță. Ce fac în perioada de refacere, cum procesez, ce pauze iau, toate astea determină cu ce forțe și mindset repornesc motoarele. 

5. Am rezervat spațiu și pentru celelalte valori ale mele?

Adică fac ce mă inspiră, am un program excelent, sunt temperat și prezent, am grijă de corpul meu. Dar poate am și alte lucruri valoroase pentru mine, care la un moment dat vor striga dacă le neglijez perioade lungi. Ce fac pentru ele? Cum le împac?

Dacă periodic îți pui aceste întrebări și ai grijă să răspunzi practic la ele, atunci burnout-ul nu prea are cum să apară ca o surpriză. Dacă ignorăm aceste aspecte, prietenul nostru nu întârzie, ci vine să te bată pe umăr, să-ți pună întrebări esențiale: Unde ți-e focul? Ești inspirat? Încotro alergi? De unde graba? Al cui e obiectivul ăsta, care te păcălești c-ar fi al tău? Cu drumul cui te compari? Ce imagine protejezi? Și ce vrei să demonstrezi? 

Poți să-i mulțumești stării de burnout, pentru când a apărut? Vezi că nu-i un capăt, ci o bornă de reconfigurare a traseului? Vezi cum te ghidează înapoi spre tine?

Sper să te ajute aceste întrebări să aduci claritate în relația cu burnout-ul!

Și, dacă simți că burnout-ul te-a atins deja sau te amenință din umbră, ca un foc care mistuie exteriorul în timp ce interiorul tău tânjește după echilibru, te invit să transformi acest semnal dureros într-un portal către o viață aliniată cu esența ta profundă - o viață care îți aduce bucurie autentică și pe care o trăiești cu recunoștință reală. 

Articolul acesta ți-a arătat că epuizarea nu vine întâmplător, ci din dezechilibrele pe care le hrănim zilnic: fuga după pasiuni efemere în loc de misiune autentică, ignorarea ritmurilor corpului sau neglijarea valorilor care ne definesc cu adevărat. 

Dar cum ar fi dacă ai avea uneltele cu care să detectezi aceste capcane înainte să te consume și să le convertești în surse de energie regeneratoare, unde inspirația devine normă, nu excepție?

Workshop-ul „De la blocaj la putere interioară” reprezintă exact acel spațiu de transformare: un program intens de 2 zile. 

Prin Metoda Demartini și Sistemul Fidelității, înveți să echilibrezi polii vieții tale și lucrezi practic să dizolvi tentațiile care duc la burnout (sau alte blocaje cu care te confrunți pe plan profesional, financiar sau în relațiile cu tine și cu ceilalți). Cu exerciții practice, sesiuni personalizate și un coach care te ajută în proces, pleci acasă cu o strategie concretă să-ți reaprinzi focul interior și să îți trăiești viața cu sens.

Intră AICI și descoperă programul detaliat, testimonialele celor care au transformat crizele în claritate și cum te poate ajuta și pe tine acest workshop. Și, în măsura în care rezonezi și simți o chemare în direcția asta, rezervă-ți locul la workshop! 😊