O relație bună e cea în care te sacrifici. Oare?

„Trebuie să ne sacrificăm pentru ceilalți!” Crezi în ideea asta? Sper că nu. 

Sau sper că, după acest articol, să nu mai crezi. E o idee puternic tatuată în cultura românească, mai ales că vine și dintr-un fond religios (dragostea divină exprimată prin cuvântul grecesc agape, deseori tradus ca formă de sacrificiu pentru binele altora).

Cu toate acestea, eu cred că sacrificiul ca un mod de viață distruge iubirea, nu o crește. Iată de ce.

Altruism 100% nu există, cum bine scria de Mello. Părintele apără puiul LUI, soldatul se sacrifică pentru țara LUI, există un „eu” în fiecare interacțiune, o identitate care își obține propriile beneficii. Creierul uman refuză să execute o acțiune dacă nu percepe, evident sau subtil, mai multe plusuri decât minusuri, mai multă plăcere decât durere.

E adevărat că, la nivel conștient, unii oameni își reprimă această dorință egoistă (naturală) și o îmbracă sub masca altruistă. M-am sacrificat! Am lucrat la un moment dat cu un individ care se simțea vinovat față de mama lui, că nu a avut mai multă grijă de ea. Că, vai, mama s-a sacrificat pentru noi!

L-am întrebat următoarele lucruri:
- Reproșează mama, în vreun fel, direct sau indirect, lipsa lui de grijă?
- Da.
- Și atunci, dacă reproșează, înseamnă că aștepta ceva în schimb. E ăla sacrificiu?
- Păi… nu chiar.
- Ce a avut ea de câștigat „sacrificându-se”?
- A avut atenția noastră, a copiilor, mai multă empatie, mai multă semnificație pentru câte făcea pe lângă casă, conexiune cu rudele și prietenii, imagine de mamă bună în sat…
Așa a văzut că mama, în egală măsură în care s-a sacrificat, și-a împlinit ei valorile și nevoile. 

Apoi ne-am uitat la starea lui de vină. Cauza era că n-a avut mai multă grijă de mama, deci că a fost egoist. E foarte interesant și te rog să reții asta: ne simțim vinovați, crezând că ăsta e un act altruist, dar nu există ceva mai egoist decât vina. 

De ce? Spune-mi, te rog, dacă vina îl ajută, cu adevărat, pe celălalt. Eventual îl ajută să-și justifice răzbunarea, reproșurile, îl ajută în jocul lui emoțional. Dar nu-i schimbă situația. Când simți vină, nu ești altruist, ci te bați emoțional pe tine, până egalezi la nivel de percepție durerea pe care crezi că ai cauzat-o în celălalt. Nu-i alini lui durerea, ci ți-o amplifici ție, până la egal. Știi ceva mai egoist de atât?

Ce vreau să spun prin tot acest articol e să îți accepți egoismul așa cum îți accepți altruismul. Și să vezi că nu există decât împreună. Gata cu ascunzătoarea emoțională după masca sacrificiului. Ai o agendă, de fiecare dată, conștient sau nu.
Dacă o să păstrezi această mască și idee, o să ajungi la resentimente. O să distrugi iubirea, indiferent că vorbim de o relație de cuplu, de una de familie, prietenie, colegialitate etc.

Masca de sacrificiu pretinde că ți-am oferit ceva și nu am primit nimic în schimb. Dar cum spuneam, creierul nu poate susține așa ceva. Și-atunci, imediat ce vede că nu primește ce își dorea la nivel profund, vreo recompensă, recunoaștere sau returnarea „sacrificiului”, apar stări de dezamăgire, dispreț, resentimente.

Și uite așa apare vina că simți astea, că doar pretindeai că te-ai sacrificat fără să aștepți ceva în schimb. Asta declanșează iar nevoia de sacrificiu și altruism și cercul se repetă, până ești ok să vezi că dragostea și conexiunea = îți ofer ție și îmi ofer mie, în egală măsură. Chiar și când aparent îți ofer doar ție, atunci, prin acel gest, ceva îmi ofer și mie.

Sunt greșite actele altruiste? Nici vorbă. Cum nu-s greșite nici cele egoiste. Dar ambele sunt incomplete, pentru ca la nivel profund, sunt poli ai aceluiași magnet și nu pot exista separat. Cunosc oameni care și-au îmbrăcat toată viața în mantia altruismului, dar fierb în interiorul lor, taie și spânzură când ceilalți nu dau înapoi ce vor EI.

În realitate, cuvântul sacrificiu înseamnă să faci un act sacru (sacer + facere). Pentru mine, un act sacru înseamnă să vezi că totul este parte din sacru. Eu și tu suntem una. Și-atunci să mă sacrific ar însemna să te onorez pe tine așa cum mă onorez pe mine. Să îmi iubesc aproapele CA pe mine însumi.

La astfel de sacrificii, da, te invit și te încurajez. Dar pe cele machiate ca pur altruism o să ți le scot în față cu fiecare ocazie, pentru că sunt una dintre sursele nefericirii tale. Iar tu, care citești asta și ai regăsit acest tipar în cineva din viața ta, sper să faci la fel, cu iubire, tocmai pentru că îți pasă.

PS: Echilibrul emoțional în relație cu noi înșine și cu cei din viața noastră îl dobândim prin conștiență de sine, nu prin control sau autocontrol. Iar conștiența asta se obține atunci când îi aduci minții, lumină și claritate; nu când continui să-i hrănești tiparele, ori chiar jocurile.

Când te sacrifici pentru alții, le transmiți mesajul că meriți să fii tratat ca “mai puțin decât”, deși intenția ta (conștientă sau nu) este de semnificație, de a primi atenție, de a fi văzut sau mai știu eu ce.

Ce te face specific, pe tine, să intri în astfel de dinamici și cum poți să închizi cercul lor?

În programul Higher Mind Process, lucrăm pe toate cele 7 arii ale vieții, inclusiv pe aria familială/relațională.
Sunt 4 luni, din care mai bine de jumătate focusul în lucru e pe percepția despre sine și dinamicile de relații. Inclusiv săptămânile în care lucrăm cu focus pe bani lucrezi indirect și pe aceste relații (cu sine și cu cei relevanți din viața ta).

Merită să treci prin acest program pentru că vei găsi răspunsuri și înțelesuri, pe care încă nu le-ai accesat, dar care sunt acolo, în interior și care te așteaptă să le vezi și onorezi. Ca să faci transformări ce te vor duce la un nivel considerabil mai mare de bogăție și împlinire.

În plus, vei învăța cum să folosești instrumentele pe care ți le ofer, în diverse situații pe care le întâmpini în viața de zi cu zi, fără să fii dependent de ghidarea mea.

Vei primi suportul mentorilor, răspunsuri direct de la mine la orice întrebări ai, inclusiv posibilitatea să lucrez cu tine în întâlnirile live, sesiuni de coaching, teme de lucru, precum și alte beneficii.

Onest, acest program oferă foarte mult comparativ cu ce știu eu că este în piață. Și te invit să-l descoperi, dacă dinamicile de relații sunt o rană care doare în acest moment pentru tine.

Începem în 18 noiembrie. Vezi detaliile despre el și, dacă te interesează, programează o discuție cu colegele mele să vezi cum te-ar putea ajuta punctual pe situația ta. Cel mai probabil vei avea un „aha” chiar din acel call.

Citește mai multe despre program și programează-te la o discuție, aici: https://bit.ly/488VR4n