Cum îți gestionezi „zilele rele”?

Vorbeam recent cu un client care trăia după următorul principiu, învățat din cărți: „Contează mai mult ce faci în zilele tale rele decât în cele bune”. Deși înțeleg valoarea acestui principiu, eu cred că și opusul este cel puțin la fel de valoros. Adică principiul meu este mai degrabă: „cum mă comport la deal, așa îmi va fi valea”. Presurizarea aduce depresia. Atașamentul aduce suferința. Mândria aduce căderea. Și-atunci cum să conteze mai mult ce fac când sunt în depresie, suferință, cădere? Contează și asta, enorm. Dar contează ce m-a dus acolo. 

După ce i-am împărtășit viziunea mea, am construit cu el un plan de management echilibrat (l-am numit noi) pentru zile bune / rele. Deși, practic, nu există zile bune și rele :)), dar înțelegem cu toții la ce ne referim. Împărtășesc cu tine o parte din acest plan; vezi ce simți să scoți sau să adaugi. :)

În zilele „rele”, comportamente din care să te oprești:

1. Să dai în tine. Prin asta nu creezi motivație, cum ai crede. Creezi un război între 2 părți ale tale. Ambele ești tu!
2. Să dai în alții. Câtă vreme faci asta, ce spui inconștient este că ei sunt responsabili pentru viața ta, nu tu. Deci prin acest comportament întreții același cerc. 
3. Să renunți la procesul în care erai și chiar să zici că nu există progres. Uneori, progresul e deghizat într-un temporar regres. Întreabă-i pe antreprenorii care au făcut scalare cum a fost perioada de dinainte. 
4. Să te compari cu alții. De unde știi în ce etapă se află ei? De unde știi structura lor de valori și indicatorii lor de împlinire? 
5. Să cauți aliați care să-ți dea dreptate. Asta-i ca și cum vulpea vrea să-i convingă și pe alții că strugurii-s acri, când încă tânjește la ei. Asumă-ți responsabilitatea. 
6. Să tragi de tine până la epuizare. Am văzut recent o postare unde cineva zicea că „dacă ești obosit, fă-o și obosit”. Ce Dumnezeu de cultură am creat? Am ajuns să adorăm extremele, lipsa de viață, alergarea nebună spre ce? Dacă ești obosit, vezi ce mesaje îți aduce oboseala. Nu ți se face statuie și, chiar dacă ți s-ar face, asta devii și tu - o statuie. Asta vrei? Pentru asta tragi?
7. Te refugiezi în plăcere imediată. Comedii, mâncare, dulce, shopping sau altceva. Hei, nu le crucificăm. Dar în ce doză vin? Te va salva vreuna de neiubirea de sine? 
    

În zilele „rele”, comportamente pe care să le alegi:

1. Să îți dai spațiu de odihnă, reflecție, meditație, reconfigurarea traseului. 
2. Să nu judeci întregul drum după momentul în care te afli. Să înțelegi că ACUM experimentezi valul de jos al unui ciclu pe care tu l-ai creat, din mândrii și atașamente specifice (în zilele „bune”). Să lași etapa asta să fie. 
3. Să cauți activ mândriile și atașamentele care te-au dus acolo. Probabil cel mai important lucru pe care poți să-l faci. Când dai în tine, este de fapt o parte mândră care dă în oricare alta care nu se ridică la înălțimea așteptărilor sale. Tocmai asta îi aduce însingurarea și sabotajele. 
4. După defulare, întoarce-te la lucrurile cu cea mai înaltă prioritate. Fă un plan legat de asta. Observă câte bucle ai deschis, câte lucruri non-esențiale ai făcut, poate cât ai amânat anumite aspecte dureroase. Este o ocazie minunată să revii la ce contează; să construiești „pe curat”, căci dărâmarea pe care o simți nu a venit asupra unei cetăți solide, ci construiseși pe mândrii și atașamente, deci mai degrabă pe un castel de cărți. Asta ți-a dărâmat viața: ceva ce nu era real. 
5. Găsește un obicei sănătos pentru defulare. Nu ajunge să te abții de la dulce sau care o fi refugiul tău. Ai nevoie de defulare, de endorfine. Cum altfel poți să le obții? Ieși în pădure și strigă. Cântă în mașină. Evident, să fie ceva ce are efect asupra ta, nu doar că a spus-o cineva. 
   
   

Acum, în zilele „bune”, comportamente din care să te oprești:

1. Să te lauzi cu cât de tare ești tu. Văd inclusiv multe postări despre asta. Fără să realizăm, astfel de prezentări în fața lumii adaugă presiune asupra noastră și nu vom putea să menținem acel standard permanent. 
2. Să intri în jocuri de putere, să fie clar că ești superior. Prin asta îi îndepărtezi pe ceilalți sau îți atragi critici, care așteaptă cel mai mic moment de slăbiciune ca să își ia revanșa. Îți dau un exemplu foarte subtil, pe care iarăși l-am văzut popular inclusiv în cărțile de dezvoltare personală. Și anume, să declari că ești „a self-made man” (m-am ridicat prin puterile mele). Serios? Te pomenești că te-ai născut singur, ca Chuck Norris. Chiar și dacă spui că nu ai avut sprijin, educație sau altceva, ai învățat în „școala vieții”, unde tot au fost mentori și unde te-a învățat Viața. E școala ei, tu ai fost elevul, ea ți-a dat cadrul. Care self-made? Self-made ego, da. 
3. Să te numești „om de succes” sau să numești ziua ca fiind „de succes”. Am convingerea că adevăratul succes ne este afectat de însăși cuvântul succes. De ce am nevoia asta, să pun o etichetă pe zi sau pe mine? O am din cauză că mă simt insuficient. Cu cât simt nevoia mai mult să spun că sunt un om de succes, cu atât mă simt mai puțin în sinea mea. Percepția de succes mă face să mă plec pe o ureche. „Gata, am bifat! Deci mă pot opri.”
4. Să nu mai faci managementul resurselor. Când te percepi „de succes”, riscul este să nu mai fii atent la bani (cheltuiești excesiv), să nu mai fii atent la timp (cât timp stai pe un lucru, cât o lălăi) și nici la energie. Când managementul unui lucru e slab, se creează fisuri care devin probleme. 
5. Să te duci spre distrageri și distracții excesive. Greierele lui Topârceanu este un personaj care se potrivește mănușă acestui tipar. „E vară, sunt de succes, lasă-mă cu toamna!”
6. Să nu-ți mai prețuiești obiceiurile sănătoase, care te-au dus acolo. De exemplu, dormitul la timp. Lucrasem la un moment dat cu un foarte abil jucător de poker care mi-a spus că, după ce a câștigat un mare premiu, și-a cam bătut joc de somnul lui și câteva luni nu a mai câștigat nici mize mici. 
   
   

În zilele „bune”, comportamente pe care să le alegi:

1. Să echilibrezi nevoia ta de laudă. Ce pierzi azi, dacă ești lăudat pentru X lucru? În ce tipar te ține asta? De pe ce îți mută atenția? Dar lor? Ce daune sociale și relaționale generezi? Ce pierzi tocmai în ce îți doreai să câștigi, lăudându-te? 
2. Să te smerești și să vezi că nu EȘTI doar ce ai văzut la tine în acele zile. Ești și opusul și meriți să te iubești pentru ambele părți. Ce e incomplet? Cum te completează alții? 
3. Să ieși din iluzia succesului și a eșecului. Redefinește-le. Dacă clienții mei de azi au avut super rezultate, înseamnă că am fost de succes? De ce mi-o atribui? Dacă au făcut ei munca, de fapt? De ce nu le dau lor credit? Dacă nu au avut rezultate, la fel, de ce îmi atribui doar mie eșecul? Este eșec oare? Mantra pe care eu o folosesc (dar după ce mi-am făcut procesul, desigur), este: „Nu-s de succes, nu-i un eșec, ci sunt pe drum”. Sărbătoresc niște indicatori, da. Dar nu le dau puterea să-mi spună ce fel de zi a fost asta sau cum SUNT eu. Sunt pe drum. 
4. Să rămâi concentrat pe managementul resurselor și să stai pe priorități. Mi-a plăcut o întrebare pe care o aplica Bill Gates, când venea vorba de agenda sa: “Care este cel mai important lucru pe care pot să-l fac azi, care 1. impactează cei mai mulți oameni, 2. e cel mai eficient pentru business, 3. e cel mai împlinitor pentru mine și 4. face cea mai mare diferență în lume?” Sigur că nu pot să răspund mereu cu ceva care să le bifeze pe toate de nota 10. Dar contează așa de mult să îmi pun atenția pe asta, să nu fac lucruri mai puțin valoroase. 

          Uite exemplul acestui articol de blog. Aș putea lăsa pe cineva din echipă să-l facă. Dar simt că bifează la maximum punctele 1, 3 și 4 și atunci aleg să rămână sarcina asta la mine. 

5. Să ți prețuiești obiceiurile. Asta arată că nu ai făcut din ele o țintă, „să ating succesul” și apoi le las. Ci au devenit parte din tine. Oamenii fac adesea treaba asta cu dietele. Se țin de ele pentru că vânează un rezultat, dar după ce îl ating, renunță la ele și întrețin cercul. 

M-aș bucura să-mi scrii ce ți-ai luat cel mai important din acest articol. :)

Nu-ți urez zile „bune”, ci zile conștiente și echilibrate. 
Dacian