Pe termen lung, mediul câștigă

 Mediu = condițiile în care un individ trăiește. Unde locuiește, cu cine își petrece timpul, ce muzică ascultă etc. 

Pe termen lung, mediul în care stai, câștigă. Adică ajunge să definească cine ești, cum gândești, ce meriți și ce poți să faci. Influențează calitatea discuțiilor, dimensiunea gândirii, pe ce îți dai energia, ce faci cu banii tăi, cum răspunzi la provocări etc.

Când eram copil, petreceam vacanțele de vară la bunici, la țară. Abia când reveneam la școală observam că m-am întors cu un accent puternic. Mediul mă schimbase. Apoi am observat asta, la mine și la alții, în numeroase alte contexte. Vedeam cum, petrecând suficient timp într-un mediu, preluam inconștient umorul, gesturile, gusturile, prejudecățile. Iar asta poate să devină o problemă.

Oricând nu-ți convin rezultatele din viața ta, oricare ar fi ele, te rog ai în vedere și mediul tău. Cum sunt rezultatele celor cu care îți petreci timpul? Dacă nu-s peste ale tale sau nu CAUTĂ responsabil să fie mai sus, acel mediu e parte din problema ta. 

Așa cum corpul tău urmărește homeostazia (starea echilibrată), la fel face și un mediu social. Membrii acelui mediu caută, INCONȘTIENT, să își niveleze veniturile, discuțiile, problemele etc. Pentru că, când suntem similari aparținem, iar când suntem diferiți ne depărtăm. Înseamnă că vom fi 100% suprapuși? Nu, dar este o tendință. 80% dintr-un mediu câștigă relativ la fel, se îmbracă relativ la fel, au preferințe similare. Restul sunt extremele, în jos sau în sus, dar nu prea departe de centru, pentru că altfel nu mai aparțin. 

Îmi amintesc un moment când ne-am dus familiile într-un weekend de relaxare, iar în acea locație mai era cazată o familie, vizibil mai înstărită decât ai noștri. Locația era una retrasă și nu aveai cum să nu interacționezi cu acei oameni. N-au vorbit aproape nimic, ba parcă se fereau de ei. A doua zi a mai venit o familie, „de același nivel” cu ei și parcă erau prieteni dintotdeauna. Făceau parte din același mediu și inconștient știau asta. Mediul te întoarce la cine ai fost până azi; rareori te invită să vezi cine poți deveni mâine. 

Vocea scepticului: Dacă mediul câștigă întotdeauna, cum rămâne cu „du-l pe preot în crâșmă și ea devine biserica lui; du-l pe bețiv în biserică și ea devine crâșma lui?”

De acord. Dar această zicală minunată ce ne spune? Că schimbarea mentalității nu vine odată cu schimbarea unui mediu. Dacă am ieșit dintr-un mediu „toxic” și îmi spun că „gata, m-am schimbat”, mă păcălesc singur. Da, e primul pas. Dar dacă eu am rămas același om, duc nevoia inconștientă de toxicitate cu mine. Voi atrage contexte similare și mai departe. 

Mai mult, ducem preotul în crâșmă și devine biserică. El se poate ruga acolo, pe termen scurt. Dar de ce ar sta acolo, pe termen lung? Nu spun că ar fi imposibil, dar ar fi foarte, foarte greu ca puterea lui să suprascrie mediul respectiv și toți să renunțe la băut și să transforme barul în biserică. Mai degrabă preotul iese de acolo și se întoarce într-un MEDIU prielnic. Și invers. Ducem bețivul în biserică și devine crâșma lui. Dar pentru cât timp? Dacă-l ținem suficient de mult acolo, se va simți presat, constrâns, rușinat să bea sau să miroasă a alcool, câtă vreme e acolo cel puțin. Mediul îl afectează. 

Deci: pe termen scurt, te poți lupta cu mediul. Unele lupte merită, dacă ți le asumi. În foarte puține cazuri poți suprascrie energia acelui mediu. Dar de obicei, dacă nu schimbi mediul, pe termen lung, te schimbă el.

Vocea scepticului: Mediul ăsta, de care vorbești, înseamnă prieteni, înseamnă familie. Ce înseamnă să schimb mediul? Să renunț la ei?

Ce înseamnă să nu-l schimbi? Să renunți la tine? Pentru părerea altcuiva, oricine ar fi el? Și când îți cresc copiii și le spui „nu renunțați la visurile voastre”, „nu vă lăsați influențați de oricine”, „voi vă definiți valoarea”, cine să te mai creadă? 

Să reduci influența unui mediu nu înseamnă neapărat stop relație. Mai ales când vorbim de familie. Înseamnă: 
- să reduci timpul petrecut împreună
- să comunici care sunt subiectele pe care nu vrei să discuți, să fii întrebat sau la care te vei retrage în spațiul tău
- să direcționezi discuțiile pe teme care te interesează și pe tine. Dacă nu-s interesați, învață să le vinzi acele idei conform cu valorile lor. Dacă nici așa nu-s interesați, înseamnă că nu de tine erau interesați să fii acolo, ci de fantezia lor despre tine. Deci ai un extra motiv să îți iei spațiul tău. 
- să comunici cu iubire perspectiva ta, când e diferită de a lor
- să lucrezi cu tine, emoțional, pe ideile, prejudecățile, mentalitatea deja preluate din acel mediu, ca să nu-ți mai guverneze viața
- dacă sunt familie, să le comunici și lor cum îi ajuta această distanțare dintre voi
- timpul pe care îl petreceți împreună pierde din cantitate, dar te poți concentra să câștige în calitate și atunci nu există pierdere puternic resimțită

Adevărul este că rămânem într-un mediu pentru că îi suntem subordonați. Adică avem o miză acolo. Ea poate fi legată de orice: de acolo primesc sprijin, în acel mediu nu-mi sunt provocate ideile, sunt cel mai deștept, e călduț din vreun anume motiv, le sunt dator acelor oameni pentru ceva ce au făcut cândva pentru mine, îi admir pe acei oameni pentru că sunt cumva anume și vreau să dau bine în fața lor, să plec de acolo ar însemna să nu mai fiu omul bun, fain, altruist etc pe care ceilalți l-au crezut (deci vreau să păstrez o anumită imagine, din nou) etc. Miza îmi ține valiza. Dar îmi oprește și viza pentru creștere și autenticitate. Rămânem supuși. 

Uneori, știm că ar fi sănătos pentru noi să ieșim dintr-un anumit mediu, dar ne facem că plouă, ca să ne păstrăm această miză. Ne mințim că suntem ok, că nu-i așa important să pot fi eu însumi, atacăm că „ce, bă? Vrei să renunț la oamenii ăștia, insensibilule?!” etc

Vocea scepticului: Dar dacă-i contrazic? Asta nu arată că nu sunt supus acelui mediu?

Nu. Și rebelul e tot supus; pentru că are același sistem de referință. Se raportează tot la figura de autoritate, tot la acel mediu. În loc să-și vadă de viața lui, el consumă energie să protesteze tot ÎN mediul pe care îl hulește. Deci acel mediu încă îi guvernează viața. 

Aveam vreo 14 ani când am îndrăznit să le spun tatălui și unchiului meu că sunt investitori slabi în agricultură. Am făcut niște calcule și le-am arătat că sunt pe minus, an de an, cu ale lor culturi de porumb (arat, semănat, zile de sapă, oameni plătiți la sapă, drumuri la țară, pierderi peste iarnă etc) și că ar fi mai înțelept să planteze ceva mai rar, mai specializat și să vândă. Răspunsul lor a fost „fă tu, nu ne spune nouă cum să facem”. La acea vreme, m-am enervat maxim pe acel răspuns. Cum să fac eu, un copil? Cum să le demonstrez? Era treaba lor să decidă. Dar oare chiar era? Sau îi lăsasem eu să fie ei liderii vieții mele? Și chiar dacă eram rebel, tot supus leadershipului lor eram. Dacă mă uit cu mintea de acum, puteam să spun: ok, am nevoie de atâta pământ, pe care oricum nu-l foloseau, și de x ore în care să mă ocup de asta. Puteam să fac o cultură mică de ceva, să studiez despre asta, să am rezultate, să nu mai trebuiască să merg la sapă din obligație. Și să-i și ajut pe ei, dacă voiam asta. Dar n-am făcut-o; pentru că mediul a fost mai puternic decât mine atunci. 

Dacă ne uităm la aproape orice basm sau poveste despre viața unui erou, el IESE DIN MEDIUL SĂU, trece printr-o serie de provocări, se transformă și apoi, eventual, revine în mediul inițial și îl transformă, la rându-i. Mediul nu era gata să-i asculte ideile, câtă vreme se raporta la el. Liderul este cel care și-a transcens mediul. Mulțimea poate alege să urmeze liderul doar dacă a demonstrat, prin viața lui, că ideile sale funcționează, dincolo de status quo, de ce spunea până acum tradiția mediului.

Să contrazici un mediu nu înseamnă că l-ai transcens. Să-ți vezi de treaba ta, să-ți trăiești principiile, să-ți asumi provocările și imaginea de a fi diferit de mediu (oaia neagră), fără simț de răzbunare; astea-s semne că ai transcens mediul. 

Vocea scepticului: Și care-i ideea? Că nu mai trebuie să fii influențat de mediul din jurul tău?

Nu. Vei fi influențat toată viața de vreun mediu. Întrebarea este de care. E vital să alegi conștient în ce mediu să fii și să ai discernământ (propriile filtre), nu să iei de-a gata ce spune acel mediu și să resimți rezultate dureroase în viața ta (credințe limitative, rușini, frici, lipsă de autenticitate, nivel de merit scăzut, tipare care se repetă etc). Un verset fain spune că „îi veți cunoaște după roadele lor”. Nu-ți plac roadele dintr-un anumit mediu? Nu mai sta așa mult acolo. Pentru că, inevitabil, pe termen lung, va câștiga teren asupra ta. 

Fă-ți mediul remediu. Și fii, la rându-ți, un mediu-remediu pentru ceilalți. 

Cu prietenie,
Dacian