Mitul zonei de confort

Cât de multe postări am văzut în ultimele luni despre zona de confort! Probabil ai văzut și tu. Poate știi celebra imagine, cu cercul confortului, al fricii, al învățării și al creșterii. Arăta fain și motivațional, așa-i?

Ei bine, aș vrea să-ți spun că această imagine îți vinde un mit și duce, adesea, tocmai la efectul invers - adică la demotivare și critică de sine. Dă-mi voie să explic de ce. 

Premisa de la care pornește teoria zonei de confort este că omul, prin natura lui, este LENEȘ. 

Fals. Lenea, comoditatea, dorința de confort, amânarea, tărăgănarea, distragerile - toate astea sunt simptome că lucrul nefăcut nu este destul de valoros pentru cineva.

Știu cum sună asta, mai ales pentru cineva care crede despre sine că dezvoltarea personală e importantă. Cum adică, faptul că amână să citească îi arată că nu-i așa? Exact.

La fel și pentru cineva care crede că banii, familia sau sănătatea sunt importante, dar nu se vede în acțiunile sale. 

Deci fiecare dintre noi suntem leneși în ce nu contează cu adevărat pentru noi. În același timp, suntem harnici, avem intenție, atenție și retenție, în mod natural, în lucrurile concrete pe care le prețuim cel mai mult. În ce prețuim cu adevărat, nu există să rămânem în confort. Te rog să reții asta, pentru că te va scuti de multe bătăi de cap.

Dar teoria zonei de confort ce-ți spune? Trebuie să ieși cu orice preț din zona de confort! În acea zonă nu crește nimic! Deci dacă vrei să faci ceva cu viața ta, fă bine și ieși. 

Nu. Pentru sănătatea ta, nu asculta acest sfat. Dacă nu ieși din zona de confort, foarte probabil că acel lucru nu este în valorile tale, în topul priorităților tale naturale. Adică nu se află în zona ta de geniu și inspirație.

Și atunci te obligi pe tine să ieși din zona de confort și:

- doare ca naiba, dar nu e o durere inspirațională, ci una care simți că te degradează

- observi că îți vine să te întorci repede în zona de confort, iar când o faci, ești epuizat/ă

- te distragi ușor, te gândești altundeva, reții greu

- pe urmă te critici pe tine că nu ești suficient de motivat, că ești leneș etc

Hai să nu mai demonizăm zona de confort. Ea are 3 roluri extrem de importante pentru tine:

1. Cum am explicat mai sus, ea te oprește să te duci pe drumuri care nu sunt ale tale! Dacă erau ale tale, ai fi ieșit natural din această zonă. Confortul, în acest caz, te împiedică să devii altcineva (cu care te compari) și te constrânge să îți cultivi geniul tău natural.

2. Zona de confort te ajută în dezvoltare la fel de mult precum zona de disconfort. Nu are sens să te simți vinovat când revii în această zonă. Corpul tău face zilnic asta. Medical, zona de disconfort se numește sistem nervos simpatic (adică atunci când suntem vigilenți, activi, concentrați etc), iar zona de confort se numește sistem nervos parasimpatic (adică atunci când ne odihnim, digerăm, ne refacem energia și corpul etc). Nu putem supraviețui fără să ne întoarcem în sistemul parasimpatic. La fel, nu putem să digerăm / să suportăm o creștere, de orice fel, fără să ne întoarcem în zona de confort, să o procesăm și să ne refacem.

Nivelul maxim de creștere are loc LA MIJLOCUL dintre provocare și sprijin, haos și ordine, disconfort și confort. Ce ne-a apucat să huiduim confortul? Comparațiile cu alți oameni și dorința să fim ca ei, mergând împotriva noastră. De aici huiduiala. 

3. Zona de confort îți arată de ce anume ți-e frică. Dacă vezi un copil care, în preajma unui pericol de viață și de moarte, se ascunde într-un dulap și stă acolo până trece pericolul, o să-l acuzi că de ce s-a dus în zona de confort? Nu, nici măcar n-o s-o numești așa. O să-i spui „felicitări că te-ai protejat!” Creierului tău de ce nu-i spui asta? La fel acționează și el.

Creierul rămâne în zona de confort legat de ceva când există o FRICĂ de ceva sau cineva aflat în afara acelei zone. De ce anume ți-e frică? Du-te într-un moment când ai fost în afara zonei de confort și clarifică ce anume ai perceput că s-a întâmplat negativ, dureros, provocator, copleșitor, amenințător etc.

Cât timp îți judeci mintea și o obligi să iasă din zona de confort, când acolo încă este o frică, lupți împotriva ta. Ghici cine-o să câștige. Nu te mira că mintea nu îți dă energie să faci ceva, dacă o obligi să iasă într-un mediu unde percepe pericol.

Mai sănătos este să lucrezi cu frica ta. Când dizolvi frica, în mod natural ieși din bârlog. Cum am mai spus, e imposibil să STĂM în zona de confort, când suntem autentici față de noi (onorăm propriile valori) și împuterniciți față de lume (dizolvăm fricile).

După acest articol, m-aș bucura dacă nu te-ai mai judeca după această teorie. Nu trebuie să te obligi să ieși din zona de confort. E în natura ta să ieși, când ești ok cu tine. Și dacă nu o faci, în loc să te critici, mai bine vezi:

1. Ce nu onorezi din viața ta și unde te compari cu alții

2. Unde te-ai epuizat prea mult, de mintea simte să te întoarcă în confort, să te refaci

3. De ce anume ți-e frică, de ce anume te protejezi.

Când vezi lucrurile din unghiul acesta, perspectiva e foarte diferită. Ce ajutor, ce ghid util e zona de confort!

Hai să popularizăm această idee împreună. Te invit să dai Share acestui articol, să ajutăm cât mai mulți oameni să fie mai blânzi cu sine, mai realiști și inspirați. E timpul să ieșim, cu înțelegere, din mitul zonei de confort.