Ieși din fuga după faimă

Faima este un scop pentru marea majoritate a oamenilor. Unii o văd și o recunosc, alții o neagă sau e un scop inconștient în dreptul lor. Câtă vreme îți dorești să vii văzut, postezi, etalezi, ai o oarecare nevoie de faimă. Nu-i un lucru greșit. Nevoia de semnificație e una dintre primele 4 nevoi umane. 

Provocarea este când credem că această faimă e doar pozitivă. Cum spun adesea, „un lucru căruia nu-i văd minusurile devine sursa suferinței mele.”

Deși înțelegem asta, venim cu justificarea: „știu că faima nu a fost doar pozitivă pentru Cutărescu, dar pentru mine va fi diferit. Eu știu să pun limite, eu sunt un om cumpătat, smerit” etc. Chiar și așa, fuga după faimă arată că suntem atașați de ea (deci credem că ea, în sine, are mai multe plusuri decât minusuri). Hai să rumegăm câteva dintre aceste minusuri: 

1. Să fii faimos NU înseamnă automat să fii mai iubit. Dacă pornești dintr-un fond de neiubire, nu te baza pe faimă. Când un om este faimos, el nu este iubit pentru cine este. Ci pentru masca de faimos. La fel și dacă visezi ca cineva din prezentul tău să te adore sau să te dorească odată ce devii faimos, nu pe tine te-ar dori.

Dacă nevoia ta este ca prin faimă să obții iubire, te-aș invita să privești la relația ta cu tine. Nu vor putea să umple alții ceea ce nu asiguri tu întâi. Ce părți nu iubești tu la tine, de vrei să le îngropi prin faimă? 

2. Faima îți crește admiratorii, dar și haterii. Pentru că oamenii se activează când cineva pare că are valori diferite de ei și mai și scoate capul în lume. Dacă vrei faimă ca să fii admirat, nici asta nu-ți va ieși. De fapt, tocmai din cauza acestui atașament vei atrage hateri mai activi. 
3. Dacă crezi că faima îți aduce mai multă autonomie, fii atent cum aduce și mai multă dependență. Cum se simt următorii tăi despre tine, așa ajungi să te simți și tu. Stai cu stresul să păstrezi o „imagine bună”. Media se poate lega de tine.
4. Dacă crezi că aduce mai multă libertate, vezi cum aduce și constrângere. Oamenii vor aștepta să fii doar un model, nu poți să declari orice, să îmbraci orice, să ai probleme ca ceilalți, să ai liniște când ieși într-un loc public. În primă fază și pe față, oamenii vor poze, asociere și salvare. În a doua fază, vor bârfă, disociere și să te facă țap ispășitor. Destinul unui om care s-a atașat de faimă este să ajungă și țap ispășitor. Dacă ai văzut filmul Oppenheimer, probabil ai observat această dualitate. 
5. Faima îți poate muta atenția de pe alte lucruri de valoare din viața ta. De pe alte moduri în care ai putea să obții semnificație. Iar lucrurile cărora nu le mai dăm atenție își pierd valoarea și riscăm să le pierdem. 
6. Faima poate deveni un refuz să rezolv probleme, respectiv o justificare pentru comportamente neechitabile. „Da, oi fi făcut X, dar uite CINE sunt eu.” „Da, tu mă condamni, dar lasă că am eu mii de oameni care abia mă așteaptă”. Prin astfel de justificări, îmi crește masca, dar îmi scade umanitatea. 

Poetul Rumi o spunea foarte fain: „Jumătate din viață o pierzi în a-i fermeca pe alții. Cealaltă jumătate, în a trece prin anxietățile cauzate ei. Părăsește jocul; ai jucat destul.” Fii cine ești și devino faimos pentru asta. Oamenii oricum te vor vedea un idol și un vinovat, dar tu nu juca jocul lor. Rămâi tu. 

Dacian