Este un proverb care spune că dacă vrei să ascunzi o comoară, s-o pui în fața ochilor. Când oamenii se întreabă ce-i blochează (profesional, relațional, financiar etc), de multe ori răspunsul este mai simplu decât s-ar aștepta.
Un astfel de răspuns este că propriile valori îți limitează evoluția. Dacă ai parcurs alte materiale ale mele, poate că acum te întrebi: Stai, nu era invers? Nu valorile îți asigură evoluția?
Ba da. Dar ți-o și limitează. Dă-mi voie să explic cum. Așa cum știi, fiecare om are un set unic de valori, lucruri concrete unde își consumă resursele de timp, bani și energie. Lucruri concrete unde are motivație intrinsecă, gândire strategică, creativitate, ordine, disciplină, geniu. Este evident cum un om care își trăiește valorile evoluează.
Atunci unde apare locul în care valorile îi opresc evoluția? În punctul în care respingem lucruri despre ceilalți sau despre sine, din cauză că JUDECĂM anumite acțiuni prin filtrul propriilor valori. Ce înseamnă asta?
Fiecare acțiune umană este neutră, până ce mintea îi pune o etichetă, ca fiind pozitivă sau negativă, benefică sau malefică, plăcută sau dureroasă etc. Această etichetă apare în funcție de valorile tale. Ce percepi că-ți sprijină valorile o să numești pozitiv, iar ce percepi că îți provoacă valorile, o să numești negativ.
Hai să luăm un exemplu. Să presupunem că ai ca valoare de top activitatea profesională. Și că în valorile tale nu se află prieteniile. Imaginează-ți, te rog, acest scenariu și hai să luăm câteva acțiuni (repet, toate acțiunile sunt neutre):
Dacă tu eviți conflictul la muncă, vei spune despre tine că ești diplomat.
Dar dacă cineva evită conflictul într-un cerc de prieteni îl vei judeca pentru că nu spune lucrurilor pe nume.
E aceeași acțiune, dar vezi cum valorile tale au creat diferențierea? :)
Dacă faci tu asta la muncă sau vezi pe cineva făcând asta, vei spune că e perseverent.
Dar dacă o face împotriva ta sau dacă vezi comportamentul într-un cerc de prieteni, vei acuza acel om că manipulează, exagerează etc.
Dacă tu faci asta, te apreciezi că ești econom. Dacă o face altcineva, într-o altă valoare decât a ta, o să spui că e zgârcit.
Dacă faci tu asta la muncă, vei spune că știi să cooperezi. Dacă face asta cineva într-un cerc de prieteni, vei spune că e people pleaser.
Dacă faci tu asta, vei considera că ești un model. Dacă face cineva asta într-un cerc social, poate vei considera că e individualist.
Ai înțeles ideea. Orice acțiune umană este neutră, noi îi dăm valența în funcție de valori. Deci o acțiune devine bună sau rea în funcție de moralitatea din care privim (moralitatea = sistemul de valori al cuiva). Ce tu numești benefic, pentru altcineva e malefic. Ce o societate numește eroism, pentru alta e terorism.
Bun, dar cum ne limitează această judecată, din propriile valori? În zeci de moduri.
Acest dublu standard creează dispreț legat de ce fac ceilalți și mândrii (exagerări de sine). Cu cei pe care-i disprețuiești nu mai vrei să fii, iar cei care te percep exagerat de mândru / mândră nu mai vor ei să fie cu tine. Iată cum dublul standard te limitează în colaborări, vânzări, leadership, networking etc.
Dacă o consideri doar pozitivă la tine, în valoarea ta muncă, îți vei asuma prea multe lucruri, vei evita parteneriatele și să ceri ajutorul, vei căuta să primești forme de apreciere și îi vei judeca pe cei care-și asumă părți din merit după o reușită.
De pildă, dacă vrei ca în cuplu să rezolvi mereu probleme singur, cum te-ai obișnuit la job, s-ar putea să ai surprize neplăcute. :) Fie un partener care nu se simte inclus ori respectat, fie unul care va proiecta să faci asta pe termen lung, ceea ce te va duce la un sentiment de singurătate (chiar eu trebuie să le fac pe toate?).
Să luăm ca exemplu acțiunea „își urmărește scopul”. La muncă îți place de tine sau de ceilalți că sunteți perseverenți când faceți asta, dar disprețuiești când pe alții, în diverse contexte, îi percepi că exagerează, manipulează, deși e aceeași acțiune. Și-atunci, dacă nu vezi niciun beneficiu în a fi văzut manipulator, vei evita acest lucru, îți va fi frică de o asemenea remarcă din partea cuiva, vei exagera cât de non-manipulator ești tu de fapt.
Bun, dar poate te întrebi: de ce să vreau să fiu manipulator? Nu-i despre a vrea, ci despre a-ți asuma că, pentru cineva, așa vei fi perceput. :) De ce? Pentru că fiecare dintre noi, cum am mai scris, judecăm din propriile valori.
Deși tu îți vei urmări scopul, fără intenții negative, pentru cineva vei fi un manipulator. Așa cum și pentru tine altcineva era manipulator, pentru că nu era conform cu valorile tale.
Astfel… dacă nu vezi plusuri la a manipula, îți limitezi maxim evoluția. Dacă ai frica de a fi numit manipulator, te oprești din drumul tău. Și e valabil pentru orice. Orice ți-e teamă că vei fi numit de cineva, te oprește din a exprima acel lucru. Și ți-e teamă că vei fi numit cumva doar dacă nu vezi plusurile acelei etichete / acțiuni.
Astfel, dacă vrei să nu-ți limitezi evoluția, uită-te puțin la ce și cum judeci din valorile tale:
Dacă vrei să ascunzi o comoară, s-o pui în fața ochilor. Percepția ta este această comoară, dacă lucrezi să neutralizezi acțiunile pe care până acum le-ai văzut pozitive sau negative. În neutralitate, ai mintea obiectivă, claritate, temerile dizolvate și evoluție.
Pentru că fiecare acțiune umană aparent negativă servește, iar dacă o vezi neutră, îți devine putere. Iar fiecare acțiune aparent pozitivă uneori te încurcă, iar dacă o vezi neutră, poți renunța la ea când e o slăbiciune. Spor și inspirație în proces!
Dacian
50% Complete
Înscrie-te cu adresa principală de e-mail. Nu vei primi de la mine campanii agresive și nici nu-ți voi scrie în fiecare zi :)
*confirmă din e-mail ca să finalizezi înscrierea (verifică în Promotions sau Spam; poate dura câteva minute)