9 cauze emoționale pentru kilogramele în plus

Peste o treime din populația lumii (38,9%) este supraponderală, spune Statista. Sigur că aceste provocări de greutate sunt direct legate de stilul de viață, de aspecte tehnice, dar au și o componentă emoțională.

Recent am primit un mesaj care spunea că „am slăbit 5 kilograme, deși nu am schimbat ceva în stilul de viață.” Dar făcuse un mare salt emoțional în acea perioadă. Tot pe bază emoțională se explică și când avem îngrășare chiar în timpul dietei.

Înseamnă că totul ar trebui tratat emoțional? Nici vorbă. Orice am vrea să lucrăm, avem o combinație de procese emoționale + tehnice. Vrei o relație împlinită? Îți lucrezi tiparele + ieși în lume. Vrei performanță profesională? Lucrezi cu tine + înveți abilități tehnice. Vrei să îți remodelezi corpul / sănătatea? Lucrezi pe cauzele emoționale + faci eforturi tehnice (mișcare, mâncare, somn și alte obiceiuri, ce nu sunt în aria mea de expertiză).

Sunt cel puțin 9 cauze emoționale pentru care mintea DECIDE să păstreze kilogramele în plus. Te invit să vezi care ți se aplică ție sau celor dragi, care au provocări de greutate. Poate fi o combinație, nu doar una dintre ele.

Dacă există percepția că „e genetic”, e din familie, atunci este o cauză emoțională PASATĂ inconștient între membrii familiei.

1. Rușini pe care simt să le acopăr.

În experiența mea, asta-i cauza principală, valabilă în cel puțin 70% dintre cazuri. Când trăim o rușine, un lucru care am prefera să nu se vadă, simțim să îl ascundem. Chiar folosim social expresia „băgăm lucrurile sub preș”. La nivel fizic, ca să evităm să se vadă despre noi lucruri de care ne este rușine, le băgăm sub straturi de grăsime.

Orice nu respect la mine este un motiv de a acoperi cu straturi. Orice percep că a fost sau este disgrațios, respingător, nedemn, inadecvat, păcătos, de râsul lumii etc, inconștient pot simți să acopăr. Astfel, să dizolvi rușini înseamnă să dizolvi nevoia de a păstra grăsimi.

2. Răni de care mă feresc, printr-un scut.

E strâns legată de prima cauză; de multe ori vin împreună. După un eveniment pe care l-am etichetat traumatic, e natural ca mintea „să facă ședință”. „Ce mă fac? Cum îl protejez eu pe omul ăsta, să nu mai treacă prin așa ceva?” Putem să dezvoltăm sute de strategii de apărare. Una este fuga. Când dau de orice seamănă cu stimulul prezent în traumă, mă apucă anxietatea și plec de acolo. O altă strategie e să caut aliați; să-mi definesc viața prin ei, ca să mă apere dacă se repetă trauma. Dar dacă percep că nu pot să fug, nici nu pot să am mereu pe cineva alături, pot decide (inconștient, desigur) să-mi pun un scut permanent, prin grăsime.

Deci până acum am văzut că, prin kilogramele în plus, acopăr rușini și mă apăr de a fi rănit(ă) din nou. Dacă e moștenire de familie, cum spuneam, pot fi rușinile sau rănile altcuiva, pe care le-am preluat. În acest caz, emoțional se lucrează pe FIDELITATEA conștientă sau inconștientă dintre sine și membrul de la care am preluat.

3. Percepția că resursele fluctuează; nu mă pot baza.

Dacă am percepția că resursele vin și pleacă; nu am predictibilitate, pot decide inconștient să păstrez rezerve de grăsime. Îți las două exemple:

- o clientă care se îngrășa când pleca tatăl ei pe șantier, cu lunile, și slăbea când se întorcea. Când tatăl a decedat, a rămas blocată la aceeași greutate. Resursele vin, resursele pleacă? Eu trebuie să țin rezerve.

- o altă clientă a observat că, odată cu amenințarea războiului, s-a îngrășat brusc. Explorând cu ea trecutul, am găsit un moment când rămăsese fără venituri în familie și a pus pe ea 17 kilograme în 6 luni.

Astfel, la această cauză, kilogramele în plus sunt o strategie de supraviețuire. Dacă provocarea de greutate e din copilăria timpurie, poate fi vorba despre o relație fluctuantă cu mama, chiar din burtică și mai ales în primul an de viață.

Din aceeași cauză s-a născut vorba est-europeană „gras și frumos”. Această credință încă e vie, mai ales la țară. Pentru că bătrânii au trăit vremuri de război și foamete, când, să fii slab = riscuri mai mari să nu supraviețuiești.

4. Teama de înec.

Kilogramele în plus pot fi o măsură de protecție împotriva înecului. Pentru că densitatea grăsimii este mai mică decât a apei și, în consecință, plutește. Dacă ai orice fel de evenimente unde ai trăit frica de apă, merită să le lucrezi.

5. Nevoia să-mi stabilesc locul în lume.

Dacă am perceput că nu-s văzut, nu am loc într-un mediu, nu am stabilitate, pot crește în greutate tocmai ca să mă asigur că ceilalți mă observă și că ocup un loc clar, care-mi aparține.

Dacă realizez că nu mai am nevoie să fiu văzut, respectiv că am alte forme în care sunt văzut, nu mai are sens să păstrez kilogramele. xx

6. Nevoia să fiu iubit(ă) pentru cine sunt.

Când le cerem altora să se schimbe, de fapt arătăm că nu-i iubim pentru cine sunt. Și-atunci ei devin ultimul lor apărător, ultimul individ care poate să ceară iubire pentru cine sunt ei, nu pentru cine li se cere să fie. Deci uneori, când ceilalți ne cer să ne schimbăm, opunem rezistență tocmai prin a nu slăbi / prin a pune kilograme.

O clientă mi-a spus așa: „o vedeam pe mama ce mult încerca să mă modeleze după cum își dorea ea. Când a văzut că mă îngraș, s-au înmulțit criticile. O vedeam tot mai dezamăgită și mie parcă și mai mult îmi venea să mănânc, să o fac să înceteze cu așteptările.” Un al client mi-a spus că slăbise câteva kilograme, iar când soția l-a observat că se cântărește, i-a spus că mai are mult de lucru. Din acel moment, a încetat să mai dea jos, ca un protest semi-conștient la adresa acelei așteptări. :)

7. Refugiu pentru diverse subdicții.

O subdicție este polul opus al adicției. Adicția este spre ce fug (în cazul nostru mâncare, dulciuri), subdicția este de ce fug. Pot fugi de o grămadă de lucruri. De exemplu, am trăit cândva o amărăciune și am apelat la mâncare. Mintea a perceput că s-a redus din amar. Așa că a repetat strategia și altă dată. Ba a repetat-o și pentru alte stări. Anxios? Am mâncat. Izolat? Am mâncat. Plictisit? Ia să văd ce-o mai fi prin frigider.

Când suficiente subdicții alimentează o adicție, ea devine mai mare decât voința conștientă. Încerc să mă opresc, dar nu pot. Fac mișcare, dar continui să mănânc la fel. Țin dietă o săptămână, dar în următoarea fac excese.
 

8. Credințe specifice despre ce înseamnă să fii gras / slab.

Da, o credință poate fi mai puternică decât toate strădaniile tale fizice. O astfel de credință e cea pe care am scris-o mai devreme „gras și frumos”. Sau opusul ei, că „slab înseamnă bolnav”. Sunt generalizări absurde, dar mintea poate să preia și să trăiască în conformitate cu astfel de idei. O altă credință, adânc prezentă în societate, e că imaginea de mamă este cea a unei femei mai solide. Am văzut și am discutat și cu alții care au observat același proces la zeci de femei: odată ce au devenit mame, parcă au ucis rolul de femeie. Pur și simplu s-au transformat, călcând pe urmele generațiilor din spate.

Dacă ai kilograme în plus, care tind să rămână în ciuda eforturilor tale, întreabă-te: care ar putea fi o credință pozitivă preluată despre extra greutate? Respectiv: care ar putea fi o credință negativă preluată despre a fi slab?

9. Lipsă de provocări care mă inspiră.

Sistemul nervos autonom are 2 componente: simpatic și parasimpatic. Pe scurt, „cuplăm” pe sistemul simpatic ca să gestionăm provocări, oportunități, amenințări. Și cuplăm pe cel parasimpatic când percepem sprijin, siguranță, spațiu de odihnă și refacere. Oricând stăm prea mult în unul dintre cele două sisteme, avem daune.

Se vorbește foarte mult despre daunele când stăm în sistemul simpatic. Prea mult timp petrecut în stres (provocare) scade imunitatea, luciditatea, calitatea odihnei etc. Dar cum rămâne cu excesul de sistem parasimpatic? Și acolo avem daune. 

Când primim sprijin fără provocare, când altcineva e responsabil pentru noi, când nu ne umplem ziua cu priorități care ne inspiră, „când dispare dușmanul”, ne moleșim, devenim mai reactivi și mai lenți. E spațiul ideal de îngrășare.

Un amic care și-a dat demisia și s-a întors să locuiască la părinți a fost de nerecunoscut după 2 ani. Un altul, odată ce n-a mai găsit împlinire profesională la un job, dar a ales să rămână, de la o lună la alta punea câte un kilogram.

Dacă simți că asta e cauza în dreptul tău, adaugă conștient provocare în viața ta. Lucruri care te împlinesc mai mult, de care tu să fii responsabil, care să te împingă, să te scoată din rutină etc.  

Acesta a fost un scurt rezumat a 9 cele mai comune cauze emoționale pentru kilogramele în plus. Am vorbit foarte puțin despre soluții; pentru că scopul acestui articol este întâi unul de conștientizare și invitație la introspecție.  

Ce îmi doresc este să trecem de la mentalitatea că greutatea în plus este o problemă. De fapt, această „problemă” este o soluție pe care mintea a găsit-o. Soluție la ce? La una sau mai multe dintre cele 9 probleme pe care ți le-am prezentat. :) Ce facem? Judecăm mintea că a găsit o soluție, când noi nu i-am dat proactiv și conștient alta? Ne luptăm cu noi înșine, ca să „rezolvăm problema”? Suntem absurzi.

Când înțelegem că mintea a găsit o rezolvare la problemă prin kilogramele în plus, putem să-i mulțumim. „M-ai ajutat să acopăr rușini pe care simțeam că nu pot să le diger. M-ai ajutat să mă apăr de răni de care nu știam cum altfel să mă protejez. Mi-ai arătat că pot să adun resurse și singur; că nu trebuie să mă bazez doar pe cele aduse de alții. Mi-ai arătat că mă protejezi de înec. Că am un loc în lume și contez, când nu știam cum altfel să mă fac văzut(ă). Că merit să fiu iubit(ă) pentru cine sunt. Că pot calma stări de anxietate, oboseală, plictiseală etc. Mulțumesc!” Din apreciere, pot să fac transformări. Din luptă, creez rezistență. Lucrând cu problema din spatele „problemei” kilogramelor, dizolv rădăcinile.

Pentru soluții emoționale precise, predictibile și testate, îți recomand cu căldură să vii la grupul de lucru De la Blocaj la Libertate Emoțională. Acolo îți prezint o știință a transformării, cu ajutorul psihologiei legilor universale, pe care să o aplici pe provocările de greutate, oricare ar fi sursa lor.

Și chiar dacă nu ai provocări de greutate, dar te-ai regăsit în vreunul dintre cele 9 puncte (rușini acoperite, răni de care te protejezi, frici, adicții etc), grupul de lucru ți se potrivește din plin. Pentru că atunci când avem asemenea provocări, dacă nu s-au dus în greutate fizică, le-am materializat oricum în alte tipuri de greutate (emoțională, relațională, profesională, spirituală etc).

Dacă se potrivește căutărilor și procesului tău de dezvoltare, te aștept la următorul grup de lucru.

Dacă nu, cel puțin te rog să nu te oprești din lucrul cu tine, pe oricare dintre cele 9 puncte care ai simțit că apasă un buton. Răbdare și inspirație în proces. Te invit să dai articolul oricui simți că i se potrivește.

Mulțumesc,
Dacian