3 mituri despre bagajul emoțional

Termenul „bagaj emoțional” e foarte popular deja. Însă, ca la orice temă discutată mult, apar și tot soiul de mituri. În acest articol, te invit să recadrăm echilibrat 3 astfel de idei, ca să poți să produci mai multă vindecare pentru tine și cei apropiați. Mai precis, că:

1. Bagajul emoțional vine doar din momentele de traumă

2. Există oameni care par că nu au un astfel de bagaj.

3. Bagajul e de vină pentru provocările mele.

Le luăm pe rând:

1. Bagajul emoțional vine doar din momentele de traumă.

Prima dată, hai să definim acest bagaj. El se referă la toate REACȚIILE IRAȚIONALE ale unui om, ca niște butoane, care arată că există un declanșator din trecut, deci un „bagaj” care îl guvernează. Creierul a tras o concluzie despre un eveniment sau N evenimente, a generalizat-o, iar acum răspunde AUTOMAT la stimuli asemănători, fără ca rațiunea să aibă prea mult control.

Acum, oamenii vorbesc despre bagajul emoțional când fac referire la lucruri negative, apăsătoare din trecut. Tata / mama m-a bătut, m-a lăsat, m-a criticat, m-a comparat. Copiii au râs de mine. DIN CAUZA ASTA nu pot să spun nu, nu am încredere în mine, mă simt insuficient, mă atac și nu pot să primesc feedback etc. Ceea ce are o parte de adevăr.

Supriza, poate, pentru tine, va fi că tot bagaj emoțional sunt și lucrurile pozitive de care am fost / sunt atașat. De fapt, de asta dor lucrurile negative, precum cele enumerate mai sus. Pentru că dacă nu compari o experiență cu ceva anume (etichetat pozitiv), nu știi că se poate și altfel. Dependența de sprijin și apreciere creează frica de provocare, critică, abandon, comparare etc.

Un client mi-a povestit un episod oarecum comic în acest sens. Zicea că era copil și o vedea, de la etaj, pe o verișoară cum se dă pe un leagăn rotativ. La un moment dat, ea a căzut și a început să plângă. În loc să se miște de sub leagăn, ea rămânea întinsă, iar leagănul, continuând să se rotească, o lovea de fiecare dată peste ceafă. El a ieșit la balcon și i-a strigat: „Dă-te la o parte!” Dar ea rămânea pe loc, plângând și așteptând salvare.

Și acesta este, de fapt, ciclul bagajului emoțional. Măsura în care am așteptat polul pozitiv a fost măsura în care am experimentat polul negativ.

Acolo unde nu ai avut așteptarea unui sprijin, nu te-a durut provocarea. Sau dacă te-a durut, te-ai mișcat, te-ai responsabilizat. Unde nu ai fost atașat de laudă, nu a durut prea mult critica. Ai luat-o ca feedback sau ai ignorat-o și ai mers mai departe, nu te-ai blocat. Așadar, bagajul emoțional vine din suma atașărilor (filie) și anxietăților (fobie) din trecutul tău. Așa zisele evenimente pozitive ți-au creat la fel de mult butoanele precum cele negative.

2. Există oameni care par că nu au bagaj. Care par că le e ușor.

Dar adevărul e că toți avem. Mintea evaluează constant ce e bine și ce e rău, benefic și malefic, de dorit și de evitat, plăcut și dureros etc. Această funcție de a evalua cu + sau cu - am avut-o încă din primele luni din sarcina mamei, ca să știm dacă suntem în siguranță sau nu. De atunci am început să acumulăm bagaj (adică percepții polarizate).

Că nu toți avem la fel de mult, e adevărat. Avem lecții diferite de învățat și poate unii au început lucrul cu ei mai devreme, deci sunt puțin mai „departe” pe drum decât noi. Că nu toți reacționăm la fel de vizibil, la fel. Dar nu te amăgi că nu ai sau că cineva nu are. Nu te ascunde în spatele lui „am trecut peste”. Uite 2 întrebări interesante: Ce provocări ai în prezent? Ce ai schimba la tine sau la viața ta din prezent? Orice răspunzi îți arată, de fapt, trecut nevindecat. Deci o formă de bagaj emoțional.

Sunt oameni care se jură că ei n-au astfel de provocări. Dar după ce stai un pic cu ei, îi vezi cum reacționează pe pilot automat, cum se activează la cine știe ce butoane, cum intră pe tipare unde parcă nu mai sunt ei înșiși etc. I-am sugerat unui prieten să lucreze pe relația cu tatăl lui, care a plecat devreme din viața lui. El m-a asigurat că nu are nicio emoție legat de asta și că nu l-a afectat deloc. Dar în câteva minute l-a sunat iubita și i-a reproșat a N-a oară ceva ce ținea de energia masculină neasumată. Oare ce-l făcea să nu-și asume acele lucruri? Ce-l împiedica să se comporte ca un bărbat, nu ca un copil, în relație? Refuzul său de-a recunoaște că relația cu tata e încă o rană deschisă.

Cu cât recunoști mai mult că ai de lucru, cu atât te împrietenești cu tine pe drumul evoluției tale.

3. Bagajul e de vină pentru provocările mele.

Cum scriam și mai devreme: X a făcut Y față de mine și DIN CAUZA ASTA sufăr eu sau se întâmplă efectul Z. Chiar dacă e evident că de atunci, de la acel eveniment, am început să am efectul care mă deranjează, pentru că am trecut printr-un moment de panică / durere / frică și mintea s-a blocat, nu e responsabil sau corect din partea mea să dau în continuare vina pe ce a fost.

La ce ne ajută să știm când și legat de ce am experimentat o traumă este ca să putem lucra cu ea. Cei care au făcut acele lucruri față de noi au făcut cât și până unde au știut ei mai bine, sau în limita propriilor traume.

Să tot dăm vina și să nu facem nimic să echilibrăm acele experiențe ne ține victime prin alegere.

În esență, evenimentele pe care le-am trăit nu au fost pozitive sau negative în sine. Noi le-am dat această valență. Pentru cel de pe plajă, ploaia e negativă. Pentru cel din câmp, după secetă, ploaia e pozitivă. Și-atunci cum e ploaia? Relativă. La fel au fost evenimentele care au devenit bagajul tău emoțional. Iar ca să le scoți de acolo, să te eliberezi de puterea lor, ai nevoie să le vezi din nou neutre.

Îmi amintesc momentul când am lucrat cu o clientă puternic emoțională legat de un eveniment din copilărie. Era vorba de o plimbare cu bicicleta, când pățise mai multe lucruri. Nu doar că era încărcată, ci își și dezvoltase niște fobii și anxietăți ca adult ca urmare a acelui moment. Am luat rând pe rând fiecare percepție intensă cu + și - din moment și am neutralizat-o. Iar la final, când am rugat-o să se întoarcă cu mintea în acel moment, mi-a spus surprinsă și senină: „văd doar o fetiță dându-se pe bicicletă”. Emoția se dizolvase. Pentru că emoția este răspunsul în corp al unei minți în dezechilibru.

Și experimentez astfel de transformări de percepție zilnic, de la situații de viață mai ușoare, până la bătăi, violuri, despărțiri, falimente etc.

Un lucru ne afectează pentru că noi îi dăm această putere, nu neaparat pentru că s-a întâmplat. La fel, un lucru ne avantajează pentru că asta-i percepția noastră. Același lucru, același eveniment, ne poate fi binecuvântare sau blestem, în funcție de cum îl percepem. Cheia realității este percepția.

Și vindecarea vine după echilibrarea acestor percepții. Doar că nu le putem echilibra pur și simplu prin voință. Deși e foarte utilă în multe aspecte, voința nu ne duce prea departe în lucrul cu sine.

De câte ori nu încercăm să trecem peste (prin voință), când de fapt doar ascundem rana sub preș? De câte ori nu ne impunem să ne apucăm sau să ne lăsăm de un obicei, dar nu reușim?

E necesar să lucrăm cu procese și metode care pot să ghideze mintea spre o percepție nouă. Fiecare putem alege metoda cu care rezonăm mai mult, dar îți recomand să te asiguri că este una validată în mai multe științe.

Eu lucrez cu clienții mei cu Metoda Demartini. Este creată de un medic, e bazată pe legile naturii, după studiul și validarea din peste 300 de științe, de la sociologie și neurologie, până la matematică. Este o metodă dezvoltată și testată deja de 48 de ani, pe provocări de orice natură. Marea Britanie o recunoaște și ca metodă clinică, Japonia o folosește la scară largă în gestionarea suferinței după pierderea cuiva drag și tot mai multe țări și autorități îi recunosc valoarea față de terapiile clasice.

E un proces care nu durează ani până să ai rezultate. Și totodată un proces la care să poți să revii oricând descoperi straturi noi. Pentru că rezultate nu înseamnă că ai lucrat o dată și ai dat jos TOT bagajul. Rezultate înseamnă că poți echilibra percepție cu percepție și, dacă faci procesul, ai progres continuu. Personal asta cred că înseamnă sustenabil și realist vindecare. Pentru că ideea e să ne și luăm lecțiile, nu doar să „scăpăm” de ce nu ne convine.

Dacă mă urmărești pe pagina de Facebook, Instagram și pe blog, ai văzut deja că pun adesea min-exerciții prin care poți lucra singur cu aceste percepții. Sunt oameni care doar din conținutul meu gratuit au reușit să vindece fobii și diferite tipuri de traume. Așa că te invit cu drag să le faci.

Dacă și când simți că vrei mai mult, te aștept cu drag la un context mai profund de lucru împreună: https://www.dacianpascuta.com/workshops 

Dacian